Reflecții după concursul Matematica Interactivă
În urmă cu o lună, am organizat concursul nostru anual Matematica Interactivă. Acum, că ne-am liniștit cu totii, putem să tragem aer în piept și să împărtășim cu voi câteva concluzii despre ceea ce urmărim noi și ce se întâmplă de fapt în realitate. Pentru că, la un concurs nu este vorba doar despre a găsi răspunsurile corecte, este vorba despre mai mult decât atât.
Când organizăm aceste concursuri, urmărim să:
- avem o oglindă a progresului, părinții și copiii să vadă care este nivelul de pregătire la anumit moment
- copiii să descopere ce înseamnă de fapt un concurs, faptul că acesta este și o oglindă a emoțiilor și a gestionării lor
- dezvoltăm reziliența, scoatem în evidență importanța folosirii corecte a timpului într-un mediu strict controlat
- urmărim cât de mult folosește copilul gândirea logică. Multe subiecte sunt non-standard, forțându-l să-și folosească gândirea. Sunt subiecte care nu merg pe șabloane și cu care copiii nu sunt obișnuiți. Este despre gândire și nu despre pattern-uri sau despre repetarea unor modele.
Ce am observat noi la copii:
Copiii mici vin cu mult entuziasm, pentru majoritatea este o aventură. În timpul concursului, au încercat, au muncit, au pus întrebări. Sunt mult mai entuziaști și mult mai deschiși la provocări. Entuziasmul lor vine din curiozitate, nu din dorința de a fi perfect.
La copiii mai mari, am observat o atitudine mai rezervată, o teamă mai profundă, frica de a nu fi suficienți de buni, de a nu se face de rușine. Observația noastră este că pe măsură ce cresc, copiii au nevoie să înțeleagă mai bine scopul, nu doar să facă acel lucru. Au nevoie de validare, atât pentru efortul depus cât și pentru rezultate.
Ce am observat la părinți:
Am observat o categorie de părinți relaxați, care au spus că au venit pentru a-l obișnui pe copil cu ideea de concurs, au zâmbit mult, nu au transmis emoția copilului, au înțeles că este doar o experiență într-un proces de învățare. Au surprins bine scopul real au concursului, nu căutau neapărat o medalie, ci mai degrabă o sursă de feedback și de obișnuire a copilului cu competiția, într-un mod constructiv și sănătos.
Pe de altă parte, am văzut părinți care transmiteau o presiune grea pentru copii, care la ieșirea din sala de concurs întrebau continuu: “ cum a fost ?”, “ ce-ai făcut ? “, “ cât ți-a dat ? “. Acești părinți nu realizează de fapt că presiunea excesivă reduce motivația și crește frica de eșec.
Cum ne ajută pe noi, la Matematica Interactivă, aceste concluzii ?
- Pentru copiii mici, vom aborda Matematica în continuare ca pe o aventură. Folosim jocuri, provocări distractive, remarcăm efortul – nu doar rezultatele.
- Pentru copiii mari explicăm mai mult de ce e importantă matematica, la ce ne folosește, cum pot trece peste un rezultat mai puțin bun și ce avem cu toții de învățat din asta
- Cu părinții suntem dispuși mereu să avem o conversație despre cum îî putem sprijini pe copii fără presiune, cu multe explicații și răbdare, astfel încât să-i atragem spre învățare, nu să-i demotivăm.
În concluzie:
Un concurs nu e o sentință, ci o oportunitate pentru a vedea unde suntem, ce putem îmbunătăți și cum să creștem. Copiii mici ne arată că dorința vine din plăcerea de a-și descoperi limitele, copiii mari au mai multă nevoie de sens, de explicații. Iar părinții ne arată că cea mai mare provocare nu e matematica, ci cum gestionăm emoțiile și atmosfera din jurul ei.
Noi credem că educația bună este despre echilibru, despre provocări care motivează, feedback care construiește și sprijin emoțional. Abia așteptăm următorul concurs!!! 📚✨



